Construcţie de Octombrie

-Începem cu un vis pavazat cu intenţii, apoi avem de adăugat simplitatea unui cuvânt şi calitatea unui sunet! Primim sfatul clandestin din partea celuilalt vis, neterminat şi el...(măcar sa îl termin p-ăsta). Se începe construcţia pe baza creată de frica ce ai simţit-o în noaptea aceea de vara, mai ştii? Prima atingere!
În golul lăsat de primul sărut s-a creat prima fereastra şi cu ea prima cale de evadare, din lumea gri, un abstract lucid!
Mâine? Mă trezesc devreme! Să termin treaba până în Noiembrie, să îmi aranjez şi sufletul...ăla găurit...mda...îţi aduci aminte de el? Ce ciudat! Uitasem eu de el...şi tu nu?! Nu pot să cred... Dar acum trebuie să continui ce am de făcut...Coridoarele lungi mă sperie mai nou, de ce oare? Tu! Tu m-ai uitat acolo! Fir-ar să fie de creneluri înalte, să-ţi fie uşile de râs...că nu m-ai ajutat să le fac...eu cum ies? A...da...fereastra!
Dar...parcă ziceai...unde ziceai că e?
-E a naibii de mică fereastra asta a ta.
Gata!
Vezi că la subsol am pus o trapa, mergi prin tunel şi o ţii tot la dreapta până dai de cer, am pus şi o uşa mare la capăt. Uite acolo pe banca sunt eu, nu e nimeni în jur, e linişte! Da! Inima ta bate. Hai închide ochii şi începe un alt vis; nu te speria, nu sunt creneluri înalte, sunt munţi de ciocolată.
Oricum o să strig într-una să nu te pierzi.
-Hey! Dar care dintre coridoare? Ăla făcut de tine? Pai...ai uitat că tu i-ai pus lăcăt? Şi pe unde îl făcusei? Pe stânga? Pe lângă paharul ala din care a băut durere, fericirea? Şi cum de te-ai gândit să faci uşa luând-o la dreapta? Nu ştii că eu niciodată nu o iau la dreapta?! Pentru că mi-e frică!
Eşti sigur că aia e ciocolata? Nu cumva sunt gândurile noastre amare? Păi? Şi visul asta? Eu nu îl mai termin?
Nu vii tu după mine? E mai bine aşa...dacă e să ne pierdem pe coridoarele reci...suntem doi....e mai simplu!
-Eu nu pun lacăte, nu am adus nimic amar, e la dreapta pentru că pe acolo am venit eu şi bineînţeles că nu îl termini. De ce pui atâtea întrebări? Isn't life bitch enough? Te îndrum spre alt vis doar pentru plăcere şi zâmbet, nu-ţi ascund nimic. Cum să vin după tine când nici măcar nu ştii să mă ţii de mana; eram pe o banca.
Pana una alta hai până la poarta.. vezi? a dispărut şi banca.
Să prefer coridoare reci? Nu ai înţeles că am pus o uşa doar pentru tine, numai că să scap de ele? Tu parcă spuneai: 'evadare, din lumea gri'. Got me confused.
încearcă să mă găseşti cu ochii închişi.. doar suntem într-un vis ce naiba?!
-Ai uitat că aşa întreb eu? Mereu! Hey! Mi-e că te zăresc! Eşti cumva...îmbrăcat în verde? Sau nu văd eu bine, fără ochelari...dar e un vis! Nu era normal să văd fără ochelari? De ce aleargă copilul acela în spatele tău? E cumva "uitarea"? Şi ce e cu faţa asta tristă pe tine? Ai uitat că ţi-am zis..."Zâmbeşte chiar dacă ai uitat cum se face asta". Lasă privitul...joacă-te cu mine! Hai să alergam pe afara până nu se întunecă! Iţi place ce-am făcut? E o poezie!

Linişte! Încă te aud
Taci! De ce am părul ud?
Ai venit să mă întrebi când?
Deocamdată nu ştiu...cânt!

Acum...zi-mi...ce e?
Îţi e frică de idee?
Mi-e dor de autonomie...
Să înţeleg că şi ţie!
-Uitarea.. m-aş hârjoni cu ea puţin acum. Ce ar fi să uit tot dacă tot sunt într-un vis, dar atunci din ce aş mai crea eu visul, aş rămâne prins în visul tău pe vecie şi aş mai pierde-o şi pe ea.. pe ei..
Da, eu sunt cel în verde şi mi-ai scris şi o poezie! Aşa că voi rămâne.. cel îmbrăcat în verde.
-Ai ieşit afară dintre acele coridoare.. suntem faţă-n faţă... zâmbesc... asta fac eu cel mai bine. Tu-mi dai o poezie eu un zâmbet, ai şi părul ud... şi cânţi... sper să se deschidă paraşuta sau să deschid eu ochii înainte să mă aibă pământul. Ah! A fost doar un vis.. cânta în continuare.
Privesc în gol
Şi văd un hol
Totul e atât de uşor,
Te minunezi de fiece fior
Dă-te la o parte! Vreau să zbor!

Prinde-mă când cad
Chiar dacă eşti "sad"
Visele se lovesc acum de realitate.
Trăiesc aşa...că o entitate
Dar totuşi încă zbor!

Fericirea-i de vânzare
În lumea în care nu doare!
Uite! Ce lume frumoasă!
Termină! Mă faci curioasă!
Dar...zbor!

Şi...cad...din zboru-mi lung! Uite! Nu doare! 0 fi vreun semn că moare?! Nu! Mi se pare că sare! Hmm...Mersi...Mersi pentru floare!
Stii ce mi se pare ciudat? Că mi-am uitat trecutul (uneori aş vrea să îmi aduc aminte ceva...să mai ştiu cum era)... Cred că e efectul visului, sau efectul alergatului pe coridoare necunoscute... Îmi place aşa, mă simt liberă, sunt fericită dar e un gol pe care nu pot să îl umplu şi mă sperie...uneori! Mersi pentru zâmbet...Hi! Nu pot să cred că am ajuns faţa în faţă...după atâta alergat pe holurile reci.
-De golul acela mi-e şi mie cel mai frică.. cred că prefer să nu fiu liber, dar să ştiu golul ăla umplut, nu de alta dar mă darama prea mult.. încât nu mai simt nici o libertate
Shhhh...
Nu! Nu!... Doar shhhh!
Doar e un vis, de ce atâtea cuvinte? Ia-mă pe după umăr şi zbori acum.