Te-am strigat!

-Long time, no see! Şi m-am trezit azi, că sunt de capul meu şi cred că tu ai uitat unde îţi e visul, ţi-am promis că ţi-l dau doar dacă vii. Nu ştiu de ce te tot aştept ca un copil ce îşi aşteaptă povestea dinainte de culcare, dar măcar am speranţa că îţi vei aduce aminte de jocurile noastre. Ieri te-am strigat şi mi s-a părut că ai răspuns, dar era un ecou al unui mai vechi răspuns de-al tău. Şi-mi aduc aminte de o minge, de nişte străzi, de câteva vise şi de o singură iubire, dar şi aceea uitată. Am rămas cu ochii pe pereţii scorojiţi de timp şi de fantasma aia a ta uitată la mine, te cheamă. O auzi? Ea îţi aude fiecare cuvânt şi nu vrea să îmi spună ce zici, îmi spune că numai ea trebuie să ştie, că de aceea eu nu te pot auzi. Nu e vina mea...s-a stricat conexiunea.
-Un joc…de fapt de ce ar exista altceva decât jocuri.. te intrebam odata şi era sa uit.
S-a agăţat o urmă de fantasmă de tricoul tău, tu ai întins-o pe perete între 4 pioneze.. şi te intreabă de ce strigi?.. M-a făcut şi pe mine curios până la urmă: totuşi, de ce strigi? ... Sunt de ajuns două şoapte..e de fapt un vânător fantasma asta.. am lăsat-o libera să sfaşie măcar un gând, dar şi-a gasit amicii şi s-a întors cu ei, iar acum trebuie să-i hrănesc şi pe ei.. o să le dau trei cuvinte ale tale daca nu ţi-e cu supărare.
-Nu mi-e cu supărare! Dă-le toate cuvintele mele...nu îmi mai pasă...dă-le şi sufletul meu dacă n-u mai ai ce face cu el! Nu îmi vine să-l arunc, dar eu nu mai am ce face cu el, a ajuns doar o cârpă cu care se mai joacă unul, altul. Aşa măcar ştiu că ţi-am făcut ţie un cadou. Dacă fantasmele tale mai au pe acolo...prin adâncuri un suflet nou, nu m-ar deranja unul ce nu strănută durere, sau chiar...agonia unui fior asuprit de gânduri.
Am un sentiment de vinovăţie acută acum...şi doare al dracu' de tare, dar trece şi revenim la visul ăla pe care l-am înecat eu in formol!
-Nu. De sufletul tău mai bine îi voi ţine departe, nu ştii niciodată când se vor transforma în bestii.
mai bine agaţa-l pe o sfoară la soare şi apoi aruncă-l în noroi.. cum spuneam e doar un joc, aşa că trebuie să intri şi tu în joc şi lasă statuia care i-o ridici deoparte
Suflet nou?... Încă mai am de dat rate la cel pe care-l întrebuinţez acum, dar te-aş ajuta cu mare plăcere. cum se eliberează, cum te anunt..
Dacă e deja în formol, nu e de ajuns aşa? - Nu-i mai poţi face nimic, mai bine-ai da pagina .. aşa poţi să începi un jurnal al viselor în formol.
-Să nu uiţi să mă anunţi, până la urmă am decis să păstrez şi sufletul ăsta...am făcut ce mi-ai zis, dar nu ştiu cât o să ţină chestia asta. Mi-am început jurnalul...am fost o depresie şi am mai fost şi o poezie. Spune-mi tu ce să mai fiu, eu nu mai ştiu...e tare greu! O să îţi urmez paşii să ştii, aşa că ai grijă pe unde te duci.